Daniela & Dragos

Ne tot gandim si am avut destule discutii (eu si sotia mea) sa plecam din tara. Stiu ca nu este usor, ca o sa o luam de la zero, ca o sa treaca multi ani pana cand o sa ne integram, ca o sa ne fie dor de familie si de prietenii nostri dragi, de tara asta minunata, dar simt ca nu mai pot sa trec peste atatea nereguli (ca sa nu folosesc un cuvant mai dur pentru a exprima ce simt cateodata), pe care le intalnesc in fiecare zi si la orice pas. De la mizeria cainelui lasata in fata blocului de o “duamna” ce se vrea moderna sau masina lovita zilnic cu portiera de “cucuoana” ce parcheaza langa mine, pana la tot ce se intampla la nivel politic si (i)legal cu acesta tara… Daca tot ce vad si simt in fiecare zi este Romania, incep sa cred ca ori eu nu mai sunt roman si trebuie sa imi caut locul in alta parte, ori aceasta tara se indreapta intr-o directie gresita. Sau ambele, nu stiu…☹.

Dar cand intalnesc oameni ca Daniela si Dragos, imi revin, trag tare aer in piept si imi dau seama ca nu sunt singurul nebun ce a ramas aici, intr-o tara atat de frumoasa de altfel. Pe langa familie si cei dragi, intalnirea cu oameni ca ei ma face sa imi doresc sa mai zabovesc ceva timp aici si am speranta ca poate se va schimba in bine ceva in aceasta societate si o sa ma bucur zilnic de simplitatea, sinceritatea si bunul simt al unor oameni ca ei. Club Cortina, converse, jeanse, muzica rock, aparate foto pe film puse pe mese pentru ca invitatii sa isi faca poze si acestea sa fie o parte din amintirile lor de la nunta, crude si nealterate de softuri de editare, carduri la mese din viniluri vechi facute manual de ei, masina de popcorn si bere, sunt doar cateva detaliii de la nunta lor in aer liber. Este una din nuntile mele preferate de anul acesta, cu oameni faini care te fac sa te simti normal, intr-o lume atat de falsa si plina de lucruri fabricate doar sa arate bine, cand de fapt, lucrurile simple arata atat de bine ?.

Daniela, Dragos, a fost o placere sa va cunosc si sa va fiu fotograf la nunta. Va doresc sa ramaneti la fel de “normali” toata viata! Va imbratisez! ?

Cu drag,

Vali